Dulciurile şi călătoriile: legătură eternă

Dulciurile şi călătoriile sunt în strânsă legătură şi este minunat când le „serveşti la pachet”! Desigur, şi eu am aceste două pasiuni şi sunt într-o armonie perfectă. Nu există  destinaţie pe care am vizitat-o, fără să gust preparatele locale, mai ales cele dulci.

Înainte să mă apuc de acest articol, mi-au trecut prin minte multe locuri care m-au dus cu gândul la savoarea dulciurilor de acolo, unde, pur şi simplu, mi-am încântat papilele gustative! De la plăcinte tradiţionale, până la cele mai sofisticate prăjituri internaţionale, fiecare ţară pe care am vizitat-o, îşi are propriile tradiţii şi reţete culinare şi a fost minunat, de fiecare dată, să le descopăr, în călătoriile mele.

Atunci când vizitez o destinaţie nouă, îmi place foarte mult să mă conectez cu istoria şi cultura acelor locuri, cu localnicii şi evident, cu gastronomia locală. Termenul „gastronomie” nu înseamnă arta de a găti, precum am mai auzit pe ici, pe colo, ci legătura strânsă dintre cultură şi preparate culinare.

Călătorii pentru iubitorii de dulciuri

Călătorii pentru iubitorii de dulciuri

 

Dulciuri internaţionale, foto @ANCAPAVEL.RO

Dulciuri internaţionale, foto @ANCAPAVEL.RO

 

Dulciuri internaţionale

Dulciuri internaţionale, foto @ANCAPAVEL.RO

 

Gustul şi mirosul rămân permanent impregnate în memorie, iar atunci când vizitezi o destinaţie nouă şi savurezi un preparat local dulce şi delicios, creierul va asocia, ulterior, acel gust plăcut cu destinaţia vizitată şi implicit amintirile vor fi “delicioase”!

 

Dulciurile şi produsele de patiserie internaţională fac parte, negreşit, din cultura fiecărei ţări.

 

Patiseria franţuzească

De când mă ştiu, când spun patiserie internaţională, gândul îmi zboară în Franţa, la Paris. Acelaşi lucru mi se întâmpla şi înainte de a vizita Parisul, pentru că ştiam că acolo se pregătesc cele mai sofisticate prăjituri. Şi ştiam bine!

La începuturile gastronomiei franţuzeşti, desertul însemna doar fructe sau brânzeturi în aluat, consumate după felul principal. Obiceiul a luat amploare odată cu trecerea timpului şi cu dezvoltarea numeroaselor produse de patiserie, prăjituri şi dulciuri sofisticate ale francezilor.

Patiserie franţuzească

Patiserie franţuzească, foto @flickr.com

 

Patiserie franţuzească

Patiserie franţuzească, foto @flickr.com

 

Astăzi, patiseria franţuzească este o industrie în sine, ocupând un loc aparte în gastronomia mondială.

Cuvântul “Desert” provine din franţuzescul “desservir”, care, culmea, nu înseamnă ceva dulce, ci se traduce ”debarasarea mesei”. Abia în secolul al XVII-lea acesta a căpătat semnificaţia de ceva dulce, după masă, în naţiuni din toată lumea.

Pentru mine, patiseriile şi cofetăriile cochete amplasate pe străduţele înguste ale Parisului, sunt adevărate atracţii turistice. Vitrinele cu eclere, choux a la crème, profiterol, macarons colorate, bomboane fondante, tarte şi pandişpan cu fructe, nu te lasă să treci pe lângă ele fără să cumperi ceva de acolo. Şi să nu mai zic de mirosul absolut minunat de aluat de croissant cu ciocolată, abia scos din cuptor…salivăm aici cu toţii 😀

Patiserie franţuzească

Patiserie franţuzească, foto @flickr.com

 

 

Tradiţie britanică: Five o’clock tea – Ceaiul de la ora 5

Mi se pare atât de specială tradiţia ceaiului de la ora 5, mai ales că provine din obiceiurile regale, iar eu sunt fascinată de această lume!

Tradiţia ceaiului de la ora 5 este unică în Marea Britanie, deşi a luat amploare în multe alte ţări.

Istoria spune că ducesa Ana, a șaptea Ducesă de Bedford a venit cu ideea ceaiului de la ora 5, în anul 1840. Ea a cerut slujnicei sale să-i aducă în budoar toate cele necesare preparării ceaiului, pentru a-l servi alături de pâine cu unt, în așteptarea cinei. Plăcându-i foarte mult ideea acestei gustări, ducesa Ana a început să-și invite prietenele la ceai în camera sa și treptat, a luat naștere un nou eveniment social.  Astfel că, ceaiul de la ora 5 a devenit o activitate socială la modă în anii 1880, când doamnele din înalta societate se îmbrăcau elegant, în rochii lungi, îşi puneau mănuși și pălării şi serveau ceaiul în salon, ocazie bună pentru socializare. Ceaiul, de diverse plante şi arome, era acompaniat de o selecție de prăjituri rafinate sau celebrele scones: mini-chifle cu gem și o cremă consistentă de frișcă, dar şi de mini sandvişuri.

Eu am avut parte de un five o’clock tea ca la carte, nu în Marea Britanie, ci în Dubai. A fost un moment special, organizat de tour-operatorul şi partenerul local.

Five o'clock tea

Five o’clock tea, foto ANCAPAVEL.RO

 

Evident, patiseria britanică nu se învârte doar în jurul ceaiului de la ora 5. Să nu uităm cât de delicioase sunt, în orice moment al zilei, plăcintele cu mere, crumble cu mere, cheese cake, biscuiţii englezeşti, brioşele sau budincile Yorkshire.

 

Deserturi italieneşti

Dragostea și admirația mea pentru Italia, în general, sunt cunoscute în rândul cititorilor. Indiferent că este vorba de plajele din Italia, de micile orășele istorice sau de gastronomie, Italia excelează în sufletul meu! Iar deserturile italieneşti pot fi primul pas către sentimente…delicioase!

Există mii de deserturi tradiţionale şi regionale în Italia. Cu toate acestea, tiramisu este cel mai renumit desert Italienesc. A fost inventat în anii ’70. Nu se ştie exact în ce zonă a Italiei a fost preparat, pentru prima dată acest desert delicios, al cărui nume se traduce prin “ridică-mă”. Însă, în regiunile Veneto, Friuli-Venezia Giulia şi Piedmont localnicii prepară un tiramisu excelent, după reţeta tradiţională, cu mascarpone, ouă, pişcoturi şi cafea.

Tiramisu clasic, italienesc

Tiramisu clasic, italienesc, foto @discoveritaly.alitalia.com

 

Respect şi eu reţeta tradiţională şi spun, cu toată modestia, că am primit complimente de fiecare dată :D.

Aa, era să uit! Am încercat şi reţeta “tiramisu cu limoncello”. Este foarte fresh, aromat, cu un gust intens de limoncello, lichiorul tradiţional italienesc. Îţi recomand să încerci şi tu!

Totuşi, popularitatea tiramisului nu ştirbeşte alte dulciuri tradiţionale italieneşti, precum cozonacul panettone, îngheţata (gelato) cu diverse arome, de unde vine şi denumirea internaţională “gelaterie”, apoi cannoli, provenite din Sicilia: arată ca îngheţata, dar se servesc într-un soi de aluat crocant. Un alt desert italienesc divin si unic sunt Sfogliatelle, un fel de croissante umplute cu brânză ricotta, ce provin din zona Napoli.

Dulciuri italieneşti: Sfogliatelle

Dulciuri italieneşti: Sfogliatelle, foto @ this-is-italy.com/authentic-sfogliatelle-recipe

 

 

Ciocolata, “suvenir delicios”, oriunde şi oricând

Cu siguranţă, printre cei care citesc acest articol, se află şi iubitorii de ciocolată!

Nu ai cum să vorbeşti despre ceva dulce în vacanţă sau în orice călătorie, fără să te gândeşti la ciocolată. Pentru că o tabletă sau un baton de ciocolată se strecoară negreşit în bagaj, poşetă, borsetă, rucsac etc.

Istoria ciocolatei începe cu două mii de ani în urmă, când cultura arborelui de cacao era practicată în America de Sud.  Cristofor Columb a fost primul explorator care a luat contact cu boabele de cacao din Lumea Nouă. Spaniolii au adăugat trestie de zahăr și i-au îmbogățit aroma cu ajutorul vaniliei și scorțișoarei. În plus, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte. Apoi, a luat amploare în Franța și în Marea Britanie, urmând să cucerească lumea întreagă, cu branduri de elită, precum:

 

Lindt & Sprüngli

Zürich, Elveția, 1845

Inovatorul întreprinzător și părinte al acestei mărci de ciocolată, Sprüngli, a reușit să transforme mica afacere din 1845, într-o imensă corporație, în urma achiziției brandului construit de Rodolphe Lindt’s. Printre specialități, se numără delicioasele trufe Lindor și ciocolatele simple cu lapte, care au devenit favoritele duty-free-urilor.

Ciocolata Lindt. Călătorii pentru iubitorii de dulciuri

Ciocolata Lindt, foto shutterstock

 

Neuhaus

Bruxelles, Belgia, 1857

Atunci când a deschis micul magazin cu specific farmaceutic, John Neuhaus nu se aștepta ca acesta să se transforme într-un brand de lux. Produsele sale, cum ar fi ciocolata amăruie sau bomboanele cu alcool, erau destinate ameliorării durerilor și mai puțin delectării simțurilor. Mai târziu, Neuhaus, a început să vândă și praline mai dulci, care se găsesc astăzi în peste 2.000 de magazine din toate colțurile lumii,  ideale  pentru  cadouri  şi  suveniruri.

Praline de ciocolată Neuhaus

Praline de ciocolată Neuhaus, foto @neuhauschocolates.com

 

La Maison du Chocolat

Paris, Franța, 1977

Maestrul ciocolatei, Robert Linxe, a inaugurat primul boutique La Maison du Chocolat în 1977, reușind să se remarce prin aromele sale extrem de subtile. Aceste specialități de ciocolată se produc doar manual, la Paris, de către 25 de ciocolatieri cu experiență. De acolo sunt exportate în diferite locații din Franța, dar și în marile orașe ale lumii, cum ar fi Londra, New York și Tokyo.

@lamaisonduchocolat.fr

@lamaisonduchocolat.fr

 

 

Ethel’s Chocolate

Henderson, Nevada(Ethel M) & Chicago (Ethel’s), 1981 (Ethel M) & 2005 (Ethel’s)

Denumită inițial Ethel M Chocolate, această companie oferă specialități din ciocolată încă din anul 1981. In 2005 și-a schimbat numele în Ethel’s. Având locații exclusiv în Nevada și Chicago, Ethel’s continuă să comercializeze clasicele produse din colecția Ethel M Classic, alături de cele noi. Fiecare colecție conține ingrediente unice care nu sunt amestecate niciodată, cum ar fi cocktail-uri de fructe, caramel sau nuci, Ethel’s ținându-și, astfel, promisiunea de a crea produse autentice.

Călătorii pentru iubitorii de dulciuri

@ethelm.com

 

 

Dulciuri turceşti şi greceşti

Nu aş putea să închei acest articol, fără să amintesc de dulciurile turceşti sau greceşti!

Turcia şi Grecia ating perfecţiunea în bucătărie. Acolo se află „spiritul” lor bogat în arome şi în istorie, unde tradiţia şi-a pus amprenta.

Dacă ai poftă de ceva dulce, turcesc, îţi recomand baclavaua turcească, servită cu îngheţată de vanilie, alături de o cafea turcească. Iar Istanbul este locul ideal, unde să savurezi dulciurile turceşti, autentice. Eu am încercat baclava în mai multe locuri din Turcia, însă cea din Istanbul este specială, delicioasă, cu gust tradiţional. Preferata mea este cea cu fistic! Yammy!

Baclava turcească, Istanbul

Baclava turcească, Istanbul, foto @ANCAPAVEL.RO

Baclava turcească şi îngheţată de vanilie, Istanbul

Baclava turcească şi îngheţată de vanilie, Istanbul, foto @ANCAPAVEL.RO

Dulciuri internaţionale. Călătorii pentru iubitorii de dulciuri

Dulciuri internaţionale, foto @ ANCAPAVEL.RO

 

Iată aici cele mai populare locaţii din Istanbul, unde poţi mânca o baclava cu tradiţie: https://ancapavel.ro/ghid/istanbul/baclava-din-istanbul/

Desigur, turcii se mândresc şi cu alte delicii dulci, precum Künefe o gogoaşă din aluat mărunţit amestecat cu brânză dulce şi acoperită cu fistic şi miere. Sau Kadayıf, aluat de patiserie tocat foarte fin, acoperit cu sirop şi „înţepat” cu puţină zeamă de lămâie.

Să nu uităm nici de celebrul turkish delight (rahat tradiţional turcesc), devenit un suvenir pentru cei mai mulţi turişti, care se întorc din vacanţe cu multe cutii turkish delight.

Eu am avut plăcerea să particip la un cooking show, în Antalya, unde am învățat reţeta turkish delight direct de la specialişti.

Cooking show - turkish delight, Antalya

Cooking show – turkish delight, Antalya, foto ANCAPAVEL.RO

 

Nici bucatăria grecească nu se lasă mai prejos când vine vorba de dulciuri.

De exemplu, Galaktoboureko este o plăcintă cu umplutură fină ca o şarlotă, aşezată între foi de plăcintă, frumos rumenite şi îndulcită cu un sirop cu arome de portocală, lămâie sau trandafir.

Eu m-am bucurat de o porţie de Galaktoboureko, în Mykonos, una dintre cele mai deosebite destinaţii greceşti.

Secretul umpluturii este grişul care îi dă fermitate şi o textură aparte, amestecat cu ouă bătute, lapte, unt şi aromă de vanilie. Deşi nu par suficiente servite câte două bucăţi, plăcintele sunt atât de dulci, încât îţi vor încânta papilele gustative!

Dulciuri greceşti, Galaktoboureko, Mykonos

Dulciuri greceşti, Galaktoboureko, Mykonos, ANCAPAVEL.RO

 

Alte deserturi specifice greceşti: kourabiedes (prăjituri din făină, unt şi migdale), loukoumades (un fel de gogoşi cu scorţişoară), loukoumi (rahat), tsoureki (un fel de cozonac) şi nelipsitul iaurt cu miere.

 

Și dacă tot suntem la acest capitol al deliciilor aflate în strânsă legătură cu călătoriile, vreau să îți mai spun, în final, că Art & Craft oferă niște produse foarte gustoase și care pot fi oferite în dar, cu mare succes. Află mai multe despre produsele lor:

 

dulciuri de la Art&Craft

 

 

Sper că te-a „îndulcit” acest articol şi te-a dus cu gândul la toate locurile “delicioase” despre care ţi-am povestit. Cu siguranţă, mai sunt multe alte locuri, pline de savoarea dulciurilor tradiţionale, despre care mai vorbim şi cu alte ocazii.

Pe curând!

 

Ai gustat ceva dulce şi deosebit, într-un loc anume? Mi-ar face plăcere să aflu!


Contactează-mă!

 

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Poti folosi aceste etichete HTML:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonează-te la newsletter!

Vei primi sfaturi și recomandări pentru vacanțe memorabile