Sunt anumiţi oameni care, atunci când călătoresc, își oferă dreptul de a renunța la vechile tipare și se deschid către noi oportunități de cunoaștere. Şi efectiv, trăiesc din plin clipele petrecute la destinaţie, “gustă” din specificul zonei, iar unii chiar învaţă limba locală.
În acest sens, o prezint pe Alexandra, o tânără de 18 ani, pasionată de Turcia, nu doar ca destinaţie de vacanţă, ci şi ca o sursă de cultură. Tocmai ce s-a întors din Istanbul, după o vacanţă de 5 zile. Şi menţionez că, vacanţa Alexandrei era programată imediat după atentatul din aeroportul din Istanbul! Dar nu a renunţat…
“Pot spune că s-au împlinit 2 ani de când Turcia sau cel puţin, o partea din ea, reprezintă pasiunea mea numărul 1. Citesc despre istoria şi cultura lor, vorbesc cu oameni de acolo, iar cel mai special lucru pentru mine, învăţ limba turcă. Sunt absolut fascinată de Istanbul. Mi-am dorit de foarte mult timp să îl văd în realitate, şi nu doar în poze, pe care le ştiu pe nevăzute…
Ei bine, am reuşit. În urmă cu doar câteva zile, m-am întors din cea mai frumoasă excursie din viaţa mea, de până acum, deşi am avut nevoie de multă răbdare şi curaj pentru a ajunge acolo. Mi-am rezervat biletele din ianuarie şi după cum mulţi ştiţi, teroriştii n-au stat degeaba. Au avut un program încărcat, reuşind să sperie mulţi turişti…Ba chiar cu 5 zile înainte să plec a fost atentatul de pe aeroportul Ataturk, lucru care m-a pus puţin pe gânduri. Dar mi-am dorit foarte tare să ajung acolo, aşa că n-am renunţat. Aveam plănuit totul în materie de 80%, ştiam fiecare zonă a Istanbulului pe care îmi doream să o văd. Sunt şi voi fi mereu îndrăgostită de charmul oraşului, mai exact de cartierele fără turişti, acolo unde să pot găsi o bancă, să prind rădăcini privind localnicii şi să-mi fac noi prieteni.
În prima zi am fost în piaţa Sultanahmet unde am vizitat Moscheea Sultanahmet (Moscheea Albastră), Agia Sofia şi împrejurimile. În ziua a doua am mers cu tramvaiul până în Eminonu, lângă Bosfor de unde se vedeau Turnul Galata si podul Galata. După o lungă şedinţă foto am luat-o la pas, am găsit şi un local draguţ unde am mâncat doner (un fel de shaorma) care mi-a plăcut foarte mult.
În a treia zi am mers in Taksim şi Istiklal Caddesi spr Galata Tower unde mi-a plăcut cel mai mult, şi nu doar pentru că am prins sezonul reducerilor, ci pntru ca mi-am şi luat si o gramada de suveniruri pentru cei dragi. Nu-mi mai venea să plec de acolo, am stat toată ziua.
În a patra zi am mers în Ortakoy, pe malul Bosforului, de unde am mers într-un tur cu feribotul care m-a impresionat foarte tare. Cred că am făcut peste 100 de poze acolo, mie, peisajului, nu ştiam ce să pozez mai repede. Ştiind despre multe alte locuri speciale din Istanbul, mai puţin cunoscute, mi-am petrecut ceva timp şi căutându-le, aşa cum am facut cu scările colorate de la Fındıklı Mimar Sinan üniversitesi, dacă mergeţi cu tramvaiul, aceea este staţia la care trebuie sa coborâţi, fiind cea mai apropiată.
Ne-am întors în Eminonu, de data aceasta pe altă rută pentru o altă serie de fotografii, unde am stat la poveşti cu câţiva oameni care au fost foarte bucuroşi să afle despre pasiunea mea referitoare la ţara lor.
În a cincea şi ultima zi, în timpul pe care l-am avut înainte de zbor, cu lacrimile în barbă am mai mers o dată în Taksim pentru a mai cumpăra lucruri…
Şi cum din orice vacanţă nu poate să lipsească câte-un eveniment, nu mare mi-a fost mirarea când la câteva clădiri de hotelul nostru, o “gaşcă ” de refugiaţi, aflaţi într-o clădire, ţinuţi acolo cu un acoperiş deasupra capului cu forţa, au dat foc clădirii, din interior.. Wow, deci oamenii chiar voiau sa plece de acolo, probabil în stradă se simţeau ca acasă, acum ce să facem? Oricum din fericire nu au fost victime, autorităţile au intervenit rapid, iar problema s-a rezolvat. A fost chiar interesant, până la urmă, să văd pe viu toată treaba asta.
Timpul a fost prea scurt pentru câte lucruri aveam de văzut şi făcut. Am prins ultimele zile de ramadan şi bayramul, iar atmosfera chiar a fost plăcută, chiar dacă în cele 3 zile de bayram, multe magazine sunt închise.
Sentimentul pe care mi l-a lăsat această excursie este foarte greu de explicat, iar de fiecare dată când mă găsesc gândindu-mă la acest oraş, unde mă simt ca acasă, am un zâmbet continuu pe faţă şi aşa cum prietenii mei spun, “o sclipire-n ochi”. Mă văd mergând acolo de multe ori de-a lungul vieţii, sunt convinsă. Mi-am facut mulţi prieteni cu care ţin legătura şi cu care sunt liberă să-mi exersez în continuare abilităţile de limba turcă, lucru care mă face foarte fericită. Chiar am aflat că semăn cu o turcoaică, mi s-a tot spus lucrul acesta în mod repetat, ba chiar alţi turişti îmi cereau informaţii în tramvai. A fost o experienţă unică care şi-a lăsat amprenta asupra mea şi mă bucur foarte foarte tare că n-am renunţat la excursie, cu siguranţă a meritat şi cu siguranţă voi mai merge.”
Cu mulţumiri Alexandrei pentru fotografii şi impresii.
Dacă eşti şi tu interesat de o vacanţă în Istanbul, te ajut cu plăcere!
