Întâlnirea cu istoria și tradițiile sarde
Am ajuns în Sardinia într-o seară blândă de octombrie. Grupul nostru s-a adunat la aeroportul din Alghero, cu un mix de emoții, curiozitate, zâmbete, dar și oboseală. Am pornit spre Alghero, unde ne-am cazat și am luat cina într-un restaurant tradițional din centrul vechi al orașului.
Dis de dimineață, după o cafea bună și un mic dejun simplu și dulce, am pornit să explorăm tradițiile și obiceiurile insulei Sardinia. Practic, am traversat insula pe diagonală, din nord-vest spre est și sud-est. Drumul, de aproximativ trei ore, a fost o călătorie în sine. La început, marea ne-a însoțit tăcută, cu reflexii de argint în lumina amurgului. Apoi, încet-încet, peisajul s-a schimbat: satele au devenit rare, iar drumul s-a încolăcit printre dealuri și păduri de măslini.
Recomandare de călătorie: Pentru cei care vor să încerce acest drum pe cont propriu, recomand o mașină de închiriat. Libertatea de a opri în satele mici, de a gusta o cafea într-un bar local și de a fotografia peisajele, merită tot efortul. Drumurile sunt bune, dar sinuoase; e nevoie de răbdare și de mers în tihnă ca să poți simți ceea ce vezi.
Ne-am oprit la Nuoro, un orășel așezat pe colinele din centrul insulei, la poalele muntelui Monte Ortobene. Nuoro este considerat inima spirituală a insulei, un loc cu o energie aparte, și un amestec de liniște montană, mândrie locală și o cultură profund legată de tradițiile sarde.
Aici, am vizitat Muzeul Etnografic din Nuoro ce găzduiește sute de costume tradiționale, bijuterii și unelte vechi – o adevărată enciclopedie vizuală a culturii populare. Îți dai seama că Sardinia nu este o singură lume, ci o colecție de microcosmosuri unite prin aceeași demnitate rurală.
Am continuat spre localitatea Mammoiada, unde am vizitat Muzeul Măștilor Mediteraneene (Museo delle Maschere Mediterranee) și am descoperit fața misterioasă a Sardiniei: tradiții păgâne, figuri sculptate în lemn care par să te privească din trecut.
Pont: Merită să te oprești pe traseu (între Nuoro și Mammoiada) pentru a admira peisajul rural sardin cu mici sate, turme de oi și priveliști spre masivul Gennargentu. Este una dintre cele mai autentice porțiuni de drum din centrul insulei.
Seara, am ajuns în Tortoli, pe coasta de est a Sardiniei, în inima regiunii Ogliastra.
Ogliastra, ținutul centenarilor
În inima Sardiniei se întinde Ogliastra, o regiune care pare desprinsă dintr-o lume neatinsă de grabă. Între munții Gennargentu și marea turcoaz a Golfului Orosei, Ogliastra este un loc al contrastelor: abrupt și blând, sălbatic și primitor, în același timp. Drumurile șerpuiesc printre păduri de stejar, plantații de măslini și sate cocoțate pe coline, unde timpul pare să fi uitat să curgă.
Aici, trăiesc unii dintre cei mai longevivi oameni din lume. Ogliastra face parte din celebra „Blue Zone”, unde viața depășește adesea pragul de 100 de ani. Secretul? Aerul curat, mâncarea simplă și naturală, vinul roșu Cannonau și, mai presus de toate, sentimentul de comunitate.
Ogliastra este mai mult decât o destinație, este o lecție de echilibru. Aici înveți că frumusețea nu stă în spectaculos, ci în simplitatea lucrurilor trăite cu sens.
Fiecare sat din regiunea Ogliastra are o poveste: Baunei, suspendat deasupra stâncilor; Ulassai, cu pereții de calcar scăldați în lumină sau Villagrande Strisaili, unde bătrânii îți vorbesc despre viață cu o seninătate molipsitoare.
Ogliastra găzduiește orașul Tortolì, principalul centru urban al zonei, dar care păstrează farmecul unui sat de coastă, unde fiecare stradă duce spre mare. În Tortolì, am admirat o combinație rară de peisaje marine spectaculoase și viață locală autentică. Portul Arbatax, aflat la câțiva kilometri distanță, este faimos pentru Rocce Rosse, stâncile roșii din granit care ies din mare ca niște sculpturi naturale. În lumina apusului, ele devin purpurii, oferind unul dintre cele mai memorabile spectacole naturale din Sardinia.
Tortolì este și un punct excelent de plecare pentru explorarea Golfului Orosei, cu plajele sale sălbatice și apele limpezi ca cristalul.
Plaja Cea din Tortoli mi-a plăcut enorm! Este una dintre cele mai spectaculoase porțiuni de coastă din estul Sardiniei. Cunoscută pentru nisipul ei fin, alb ca zahărul, și pentru stâncile roșii care răsar din apă, Plaja Cea (Spiaggia di Cea Tortolì) oferă un contrast vizual de neuitat, turcoazul mării, verdele pinilor și roșul intens al formațiunilor de porfir.
Plaja Cea Tortoli, Sardinia
Pentru oferte personalizate în Sardinia, îți răspund cu plăcere!
Solicită o ofertă:
Vizită la podgoriile de viță de vie
Pe drumurile care șerpuiesc printre podgoriiile Sardiniei, peisajul se schimbă ca un tablou: dealuri aurii, mici sate cu acoperișuri roșii, iar în depărtare, marea se reflectă în lumina soarelui. Fiecare pas printre aceste vii este o călătorie în timp, în tradiția locală a recoltelor, unde oamenii încă lucrează pământul cu răbdare și pasiune. Strugurii cresc sub soarele generos al insulei, legându-se de pământul granitic cu rădăcini adânci, încărcate de istorie și de tradiție. Și vinul… vinul nu este doar o băutură aici, ci o poveste îmbuteliată. Roșu sau alb, taninos sau fin, el poartă în el aroma pământului, a aerului sărat, a soarelui și a istoriei Sardiniei. În timpul recoltelor, sate întregi devin sărbători vii, cu muzică, dans și râsete, iar tu te simți parte dintr-un ritual vechi de mii de ani.
Podgoriile de viță de vie din Sardinia sunt cu adevărat o atracție fascinantă, atât pentru iubitorii de vin, cât și pentru cei pasionați de peisaje pitorești și tradiții locale. Insula combină terenuri variate, de la câmpii fertile la dealuri stâncoase, ceea ce conferă vinurilor caracteristici unice.
Într-una din zile, am fost invitați la o podgorie din satul Loceri. Un sat ce se ridică domol pe coline verzi din regiunea Ogliastra, acoperite de vii ordonate. Aerul miroasea a pământ reavăn, busuioc și struguri copți.
Vizita la această podgorie minunată, cu numele în italiană „Cantina Vigna de Luceri” , a fost una dintre cele mai autentice experiențe din întreaga călătorie. Gazda, primarul locului, ne-a întâmpinat ca pe niște prieteni vechi. Ne-a servit cu bucate tradiționale, precum guanciale (un produs tradițional italian din obrajii de porc), culurgiones (ravioli umpluți cu brânză de oaie, cartofi și mentă cu sos de roșii), și „vedeta” meniului, porceddu (purcel de lapte) fript încet, după obiceiul locului. Desigur, nu a lipsit vinul casei, un Cannonau rubiniu, puternic, dar catifelat. Pe terasa cramei, în lumina senină a zilei, cu râsete și pahare ridicate, am simțit că Sardinia nu se gustă doar, ci se trăiește.
Într-o altă zi, am fost la podgoria Podere Guardia Grande, un loc inedit, deschis vizitatorilor în iunie 2024.
Podgoria este așezată pe un teritoriu care domină golful Porto Conte şi stâncile Capo Caccia, cu soluri de tip nisipos-argilos, presărate cu pietre de cuarț. Cât despre vegetație și peisagistică, mărturisesc că am rămas impresionată! Natura din jurul podgoriei pare neatinsă, aproape sălbatică, dar în același timp ordonată. Cât vezi cu ochii, vița de vie se întinde în numeroase rânduri verzi, mărginite de plante mediteraneene, precum mirt, lavandă, cistus și palmieri pitici care colorează peisajul cu arome și culori.
Interiorul podgoriei Podere Guardia Grande este o continuare firească a peisajului din jur, contemporan, dar înrădăcinat în tradiție. Spațiile interioare sunt proiectate cu o estetică minimalistă, în tonuri de piatră, alb și lemn deschis. Crama, construită parțial subteran, păstrează o temperatură constantă, perfectă pentru vinificare. Nivelul de jos, dedicat procesului de producție, este tăcut și misterios, se aude doar sunetul lent al vinului care „respiră” în butoaie. Deasupra, spațiul destinat vizitatorilor este deschis și primitor, cu un bar modern de vinuri și o terasă cu vedere spre apus, unde fiecare pahar devine o invitație la contemplare.
Sant’Antioco, insula care păstrează sufletul Mării Mediterane
Situată în sud-vestul Sardiniei și legată de insula principală printr-un pod îngust, Sant’Antioco este o lume aparte, o insulă în interiorul altei insule, unde timpul pare să curgă mai încet. Este locul unde istoria, natura și tradițiile sarde se întâlnesc într-un echilibru perfect, iar marea devine personaj principal.
Insula poartă urme adânci ale trecutului: ruine feniciene și cartagineze, vestigii romane și catacombe creștine, toate mărturii ale unui loc locuit neîntrerupt de mii de ani. Muzeul Arheologic Ferruccio Barreca spune povestea acestei moșteniri, iar satul tradițional cu locuințele subterane săpate în piatră, oferă o perspectivă rară asupra vieții simple, dar ingenioase a oamenilor de odinioară.
Dar adevărata magie a insulei se simte afară, în natură. Apele liniștite ale lagunei oglindesc cerul, iar bărcile pescarilor se leagănă ușor, ca într-un vis lent. Se aude doar strigătul unui pescăruș pierdut în aer.
insula Sant’Antioco, Sardinia
În Sant’Antioco, gazdele ne-au invitat la cină la MuMa Hostel, un loc simplu și tradițional, cu vedere directă spre mare. Cina a fost delicioasă, cu pește proaspăt, paste cu fructe de mare, vin local și deserturi cu ricotta.
Dimineața la Sant’Antioco are ceva din magia începuturilor. Când m-am trezit, lumea era încă adormită, iar deasupra lagunei se ridica o ceață subțire ca un voal. Apoi, încet, cerul a început să se aprindă, mai întâi în nuanțe de gri-roz, apoi în portocaliu și roșu. Răsăritul la Sant’Antioco este un spectacol tăcut, dar profund. Razele soarelui se revarsau peste marea liniștită, peste bărcile pescarilor care se mișcă încet, ca într-un dans.
Am privit totul de pe fereastra camerei și am simțit cum insula respiră odată cu soarele. În aer era miros de sare, de mare și de promisiunea unei zile perfecte. Nu era nevoie de muzică, nici de cuvinte, doar de liniștea aceea care te face să fii prezent.
A fost unul dintre acele momente rare în care frumusețea nu se arată ostentativ, ci se insinuează blând, până când te cuprinde complet. La Sant’Antioco, răsăritul nu este doar o priveliște, ci și o trăire în sine.
Nuraghe, pietrele care vorbesc despre eternitate
Pe drumurile care străbat Sardinia, printre colinele arse de soare și văile tăcute, se ridică umbrele masive ale nuraghelor, turnuri preistorice din piatră, construite acum mai bine de trei milenii. Nimeni nu știe exact cum au fost ridicate sau ce scop aveau, dar privindu-le, simți forța și misterul unei civilizații care a știut să vorbească prin piatră. În jurul lor, pământul pare să vibreze de memorie.
Peisajul misterios al nuraghelor și al fântânilor sacre se întinde în special în centrul și nordul Sardiniei, acolo unde istoria insulei pare scrisă în piatră. Traseul nostru din ultima zi a trecut prin această zonă, pornind din inima insulei spre Castelsardo, pe coasta de nord, traversând regiuni bogate în situri arheologice megalitice.
Cele mai impresionante ruine nuragice se găsesc în zona Sarcu e Forros, aproape de Villagrande Strisaili, în regiunea Ogliastra, loc pe care l-am vizitat în timpul turului. Aici, printre dealurile verzi și liniștea absolută, se află un complex arheologic spectaculos, cu rămășițele unor turnuri circulare din blocuri uriașe de piatră. Locul are o energie aparte, o tăcere densă care te face să simți trecutul aproape fizic.
Mai spre nord, pe drumul spre Cabras și Castelsardo, se află și fântânile sacre, temple subterane dedicate zeilor apei, construite cu o precizie arhitecturală incredibilă pentru mileniul al II-lea î.Hr. Printre cele mai cunoscute exemple se numără Pozzo Sacro di Santa Cristina (în apropiere de Paulilatino) și Pozzo di Santa Vittoria din Serri. Aceste locuri, săpate în piatră bazaltică, erau centre de cult și de întâlnire spirituală pentru comunitățile nuragice. Am coborât într-una dintre ele și am avut impresia că pășesc într-un templu antic, unde fiecare picătură de apă spune o rugăciune.
Ruine nuragice, Pozzo Sacro di Santa Cristina, Sardinia
Concluziile mele:
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în Sardinia este faptul că frumusețea adevărată stă în autenticitate, în conexiunea dintre oameni, în tăcerea unui răsărit peste mare și în privirea senină a unui localnic care îți spune: „Salute, Anca!”
M-am întors acasă cu amintiri frumoase și cu sentimentul că mă voi reveni cu plăcere pe meleagurile Sardiniei!
— jurnal de călătorie din programul „Roots and Voices of Sardinia”, octombrie 2025
Pentru oferte personalizate în Sardinia, îți răspund cu plăcere!
Solicită o ofertă:
Tururi, activități și experiențe locale din Sardinia: