Cipru de Nord

 

Relaxare turistică + viaţă autentică = ❤ Cipru de Nord

 

Uneori e plăcut să nu faci nimic în vacanţă decât să leneveşti într-o staţiune confortabilă. Alteori, însă, îţi doreşti să ai opţiuni. Ştiţi sentimentul acela când, după câteva zile de relaxare, îţi vine să „dai o fugă undeva”?

În Cipru de Nord, asta m-a cucerit pe mine. Poţi să stai în linişte şi pace la marginea piscinei, cu un cocktail la îndemână, dar poţi şi să petreci o zi în căutarea vieţii cipriote autentice.

Eu am avut parte de o experienţă senzaţională în Akdeniz, un sat pe coasta nord-vestică a Ciprului, devenit celebru în lume atunci când o expediţie arheologică suedeză din anii ’20 a scos la lumină o aşezare din Epoca Brozului. Acum, satul e un „hub” de activităţi. Ca să le descopăr, am pornit la drum într-un fel de maşină de safari mai… cum să spun… mai puţin pretenţioasă. Asta a fost parte din farmecul excursiei, de fapt: un jeep de generaţie veche care se potrivea foarte bine în peisajul semi-sălbatic al zonei.

 

Aşadar, ce poţi face aici?

 

Pâine…

…alături de brutarii din sat, e fascinant să participi la procesul de pregătire şi coacere a pâinii tradiţionale. Denumită çörek, e de obicei rotundă, uneori presărată cu seminţe de chimen sau susan şi e savuroasă, mai ales proaspăt ieşită din cuptor, înmuiată în supă sau într-o lingură de ulei de măsline. Bine, sincer, eu am mâncat-o goală. Gustul e undeva între covrig şi pâine, dar brutarii îi pot schimba un pic compoziţia în funcţie de preferinţele lor. Sau ale turiştilor.

 

Brânză…

…împreună cu două femei din sat, am făcut halloumi. În fine, „am făcut” e mult spus; am asistat la prepararea acestui tip de brânză originar chiar din Cipru, consemnat încă din Evul Mediu. Reţeta nu diferă mai deloc din acele vremuri, dar micile detalii pot varia de la sat la sat sau de la familie la familie. Dacă n-ai gustat niciodată, îţi recomand să încerci: e ceva între mozzarella şi telemeaua proaspătă. Se face în saramură, de obicei dintr-un amestec de tipuri de lapte şi poate fi prăjită tocmai pentru că nu se topeşte ca mozzarella şi nu se sfărâmă ca telemeaua.

 

Iată cum se prepară pâinea cipriotă şi brânza halloumi:

Video: Digital Passion

 

Echitaţie…

…nu oriunde, ci pe malul mării! Chiar dacă nu te-ai urcat niciodată pe un cal, aici poţi îndrăzni. Şi caii şi antrenorii sunt obişnuiţi cu începătorii şi au toată răbdarea din lume. Caii sunt de dimensiuni moderate şi n-o să te simţi nicicum în pericol. Iar dacă ai experienţă în echitaţie, un trap pe drumurile sălbatice de lângă plajă e o plăcere; iar un galop în nisip, pe o plajă, nu se compară cu nimic.

 

Studii naturale…

… am fost cucerită de o plajă de lângă sat, unde este şi habitatul broaştelor caretta caretta. Acestea sunt nişte ţestoase care, la maturitate, au aproape un metru lungime şi cântăresc peste 100 de kilograme. Tocmai din cauza dimensiunilor, se reproduc greu şi pot ajunge curând pe cale de dispariţie.

Aici e interesat să vii la sfârşit de august sau început de septembrie, când ies puii din ouă. Procesul, cum îţi poţi imagina, e lent, dar fascinant.

În plus, în satul Akdeniz şi în jur ai ocazia să observi natura sălbatică, dar rodnică, în toată splendoarea ei. Recolta e întotdeauna bogată, în special în citrice, măsline, fistic şi roşcove (denumite carob). Până să ajung în acest loc, nu ştiam câte întrebuinţări poate avea pudra de carob pentru suplimentele alimentare, cosmetică şi medicină.

 

… şi, evident, plajă + mâncare = vacanţă!

Plajă poţi face cam peste tot în zonă, desigur; ce e diferit aici e că plaja Caretta înseamnă mult mai mult decât statul la soare.

Ce recomand eu?

În Cipru de Nord, ca şi în Turcia, dacă nu mănânci felurile tradiţionale, ratezi jumătate din farmecul experienţei. Eu, după cum deja ştii, nu pierd nicio ocazie să încerc tot ce se poate în călătoriile mele, aşa că am mâncat şi căpşuni culese chiar de mine (foarte dulci şi cărnoase), dar şi peşte proaspăt pescuit din Mediterană la restaurantul tradiţional Caretta, localizat pe plaja sălbatică Caretta Beach. (Da, e aceeaşi plajă pe care ai posibilitatea să faci echitaţie.) Te poţi baza pe ospătari; se vor bucura să îţi explice meniul şi să recomande ce e mai apetisant. E o construcţie spaţioasă şi relaxată, iar terasa e senzaţională.

 

Cipru de Nord e renumit pentru mâncarea excelentă. Am fost în destinaţii mult mai cunoscute şi mai pretenţioase, însă pot spune că aici mi-a plăcut foarte mult şi mâncarea.

De fapt, la mâncare, se vede cel mai bine amestecul turco – grec. Deşi ciprioţii turci şi ciprioţii grecii sunt în conflict politic, la mâncare influenţele coexistă fericit. Există chiar şi un loc unde cele două etnii locuiesc împreună: satul Dip Karpaz. Chiar am mâncat aici la un restaurant cu meniu mixt turco-grec, restaurantul Nikos, unde sunt doi patroni: unul cipriot grec, celălalt cipriot turc. Nu ştiu cum e colaborarea la bucătărie, dar în farfurie e divină.

Tot în Dip Karpaz găseşti cafenele unde se bea cafea turcească sau grecească laolaltă (e un caz rarisim, te asigur), poţi vedea o bisercă ortodoxă alături de o moschee şi mai poţi cumpăra suveniruri turceşti alături de cele greceşti.

 

Dar, ca să revin la mâncare: dacă ai fost în Turcia sau ai mâncat preparate din zonă, probabil ştii deja de simit, börek sau lahmacun (eu, una, sunt mare fan lahmacun şi îl prefer kebabului). Acestea sunt, într-adevăr, mâncăruri ajunse în Cipru din Turcia. Dar nu cred că ai gustat molehiya, un fel de tocăniţă cu carne şi frunzele unei plante locale. Nu arată foarte spectaculos, dar e excelentă. Recomand şi kleftico, miel gătit la cuptor la foc foarte încet. E fraged şi incredibil de gustos.

Dar, dacă eşti iubitor de dulciuri, aşa cum sunt şi eu, recomand întâi şi întâi un desert pe care nu-l prea găseşti altundeva: ceviz macunu, adică nuci verzi în sirop. Nu mai ştiu ce să zic, decât că aş începe masa cu acest desert şi aş încheia-o tot cu el!

 


Contactează-mă!