Duel culinar: bucătăria turcească vs bucătăria grecească

Gastronomia este una din caracteristicile importante ale culturii unui popor. Turcia şi Grecia ating perfecţiunea în bucătărie. Acolo se află „spiritul” lor bogat în arome şi în istorie, unde tradiţia şi-a pus amprenta.

ISTORIC ŞI INFLUENŢE 

Bucătăria turcească este în mare parte moștenirea bucătăriei otomane, care poate fi descrisă ca fiind o fuziune și rafinament al Asiei Centrale, Orientului Mijlociu și bucătăriei din Balcani, un „amestec” minunat de alimente simple nomade, lux bizantin și ingrediente proaspete. Îmbină influenţele mediteraneene şi levantine cu cele persane şi arabe. Este o bucătărie cu îndelungi tradiţii, dar care a rămas inocentă şi proaspătă, rafinată prin simplitatea ei, plină de gusturi şi arome prezentate în mod natural.

Şi-a pus amprenta puternic asupra celei greceşti. Multe feluri din bucătăria grecească provin din bucătăria otomană, iar denumirile lor le vădesc originile arabă, turcă sau persană. Cele mai vestite sunt moussaka (straturi de carne tocată de miel, vinete şi roşii, gătite în cuptor), tzatziki (iaurt cu usturoi, castravete şi mentă, sau mărar), yuvarlakia (chifteluţe cu sos) şi keftedes (chiftele).

De asemenea, stilul culinar turcesc a influenţat puternic şi bucătăria noastră, a românilor. Sarmale, ghiveci, cataif, baclava, sarailie, cafea, ciorbă, musaca, pilaf. Toate aceste preparate şi multe altele, au fost adoptate şi adaptate din bucătăria turcească. Le gătim altfel, dar nu trebuie să uităm de unde le-am preluat.

Bucătăria grecească are o tradiţie de peste 4000 de ani, iar în 330 î.H., Archestratos a scris prima carte de bucate din istoria omenirii. Începuturile ei se pierd în vremurile mitologice, când zeii din Olimp coborau printre muritori. Este o bucătărie tipic mediteraneană, cu elemente comune bucătăriilor italiană, balcanice şi orientale.

Bucătăria bizantină era similară celei greceşti clasice, peştele continuând a fi baza alimentaţiei. Bizanţul fiind un nod al comerţului cu mirodenii, acestea au început să intre în dieta localnicilor, în special nucşoara, scorţişoara şi piperul, plus o serie de ingrediente noi, cum ar fi caviarul şi lămâile.

Perioada otomană a dus la adoptarea unor mâncăruri de origine persană, arabă şi indiană şi a unor ingrediente precum orezul.

Unele mâncăruri îşi trag rădăcinile din vechea Grecie clasică: skordalia (un piure gros preparat din cartofi, nuci, migdale, usturoi şi ulei de măsline), supa de linte, retsina (vin alb, sau rosé, sigilat cu răşină de pin) şi pasteli (desert din seminţe de susan şi miere). Altele provin din perioada elenistică şi romană: loukaniko (cârnaţi de porc uscaţi), sau bizantină: brânza feta, avgotaraho (icre sărate) şi paximadhi (pâine tare, preparată din porumb, orz şi secară).

Nutriţioniştii spun că mâncarea mediteraneană a Greciei este cea mai sănătoasă din Europa. Şi nu este doar sănătoasă, ci şi foarte gustoasă, cu o personalitate puternic conturată. Bucate robuste, gătite cu ingrediente proaspete şi hrănitoare, asezonate cu minunatul ulei de măsline, aromat şi sănătos, vin uşor şi rece, brânzeturi excepţionale şi deserturi răcoritoare.

Tavernele greceşti sunt o adevărată „instituţie” în Grecia, ce oferă un farmec aparte şi creează o atmosferă familială şi plină de viaţă! Ele sunt definitorii pentru mâncarea grecească tradiţională, la preţuri accesibile. Mâncarea delicioasă, serviciul atent şi grija pentru detalii, plus personalitatea distinctă şi bine conturată, sunt atuurile acestora.

Poți testa delicioasele bucate turceşti şi greceşti atât în marile orașe şi staţiuni turistice, dar și în zonele rurale, acolo unde rețetele clasice împrumută din specificul locului.

 

MÂNCĂRURI SPECIFICE DIN TURCIA ŞI GRECIA

Gustări şi aperitive

Lahmacun sau pizza turcească este pâinea proaspăt coaptă, acoperită cu sos de roşii, sos din carne de miel, piper şi legume; mercimek Köftesi (chifteluţe vegetale din linte, ceapă verde şi pastă de tomate, fel de mancare ideal pentru vegetarieni şi care merg de minune ca aperitiv sau garnitură); kaşarlı Pide (pâine proaspăt coaptă acoperită cu cascaval topit);

Ca aperitive greceşti, cele mai cunoscute sunt boureki (plăcinţele cu legume şi carne), saganaki (brânză prăjită), spanakopita (plăcintă cu spanac, feta, ceapă, ouă şi condimente), tyropithakia (plăcintă umplută cu brânză feta); taramosalata (icre amestecate cu cartofi fierţi, sau pâine, ulei de măsline şi suc de lămâie), dolmades (sarmale din viţă-de-vie cu umplutură de orez, legume, sau carne), bifteki (chiftea mare umplută cu brânză, ceapă şi ardei şi apoi pusă pe grătar) şi nelipsitul tzatziki (preparat din iaurt, usturoi şi castravete).

Salatele sunt nelipsite de pe masa grecilor şi se servesc după aperitiv, înaintea felului principal. Horiatiki este renumita salată grecească preparată din roşii, castraveţi, ceapă, piper, branza Feta, masline negre şi ulei de măsline; melitzanosalata (salată de vinete).

Supele fac parte din meniul de zi cu zi: supa de linte cu ceapă, morcovi şi boia de ardei sau Cacık, supă de iaurt cu castravete, mentă şi piper, foarte răcoritoare, se serveşte foarte des la masa turcilor, fiind companionul perfect al celorlalte feluri de mâncare care, în general, sunt mai grele; sau sogan corbasi, o supă de usturoi. Acestea sunt supe turceşti, iar cele greceşti, cele mai cunoscute sunt avgolemono (supă de carne, peşte sau legume, îngroşată cu ou, suc de lămâie şi orez), fasolada (supă de fasole cu roşii, morcovi, ţelină şi mult ulei de măsline), psarosoupa (supă de peşte cu legume) şi trahana (un amestec de cereale fermentate şi iaurt).

Turcii şi grecii sunt recunoscuţi pentru delicioasele preparate din carne.

Din Turcia avem kebabul, produsul emblematic turcesc, care se serveşte întotdeauna tăiat în bucăți de carne de miel sau vită. Un alt preparat tot din carne (tocată) este köfte care, la fel ca kebab-urile, se serveşte în restaurante sau taverne cu specific. Döner, un preparat din pui sau miel, gătit la foc mic, introdus într-o chiflă, se serveşte alături de multe legume. Sarmaua nu este tradiţional românească precum se crede, ci este tot un produs tradiţional turcesc. Doar că turcii preferă varianta sărmăluţelor în foi de viţă. İçli Köfte, un amestec de carne tocată, ceapă, boabe de grâu, condimente după gust, învelite într-un strat de aluat care apoi se prăjeşte; Çiğ Köfte, carne de vită gătită cu paastă de tomate, grâu şi usturoi, stropită cu un pic de lămâie.

Dar şi grecii se mândresc cu preparatele lor din carne, precum: souvlaki (frigărui din carne de pui sau porc, infăşurate în felii subţiri de şuncă); giuvetsi (miel gătit în vase de pământ), gyros (frigărui cu sos tzatziki şi legume), kleftiko (miel marinat în usturoi şi suc de lămâie, apoi gătit în cuptor), keftedes, moussaka, pastitsio (asemănătoare unei lasagna italieneşti), spetsofai (cârnaţi, ardei, ceapă şi vin), stifado (vânat cu cepşoare mici, vin roşu şi scorţişoară); sofrito (viţel gătit în sos de vin); bianco (diferite feluri de peşte gătite cu vin, suc de lămâie, usturoi şi oţet;

Să nu uităm de peşte şi fructe de mare care sunt foarte populare în restaurantele şi tavernele de pe meleagurile Turciei şi Greciei.

 

Şi la categoria dulciuri, aceste două bucătării sunt renumite! Când spui desert turcesc probabil te gândeşti la baclavaua delicioasă şi foarte dulce. Dar mai sunt şi alte delicii, precum Künefe o gogoaşă din aluat mărunţit amestecat cu brânză dulce şi acoperită cu fistic şi miere. Sau Kadayıf, aluat de patiserie tocat foarte fin, acoperit cu sirop şi „înţepat” cu puţină zeamă de lămâie.

Trebuie neapărat să guşti şi îngheţata. Aroma este deosebită iar textura cu totul specială, datorită ingredientelor folosite: salep (o făină obţinută din măcinarea bulbilor de orhidee) şi mastic (o răşină obţinută din arborele de mastic).

Tot din categoria dulciuri turceşti, să nu uităm celebrul turkish delight (rahat tradiţional turcesc), devenit ca un suvenir pentru cei mai mulţi turişti, care se întorc din vacanţe cu multe cutii turkish delight.

În Antalya de exemplu, există un laborator în cadrul unui resort unde se prepară turkish delight, iar toţi turiştii cazaţi aici, le pot savura, proaspete, în fiecare zi. Am avut şi eu ocazia să particip la prepararea acestui deliciu 🙂

IMG_1414

 

Nici bucatăria grecească nu se lasă mai prejos când vine vorba de dulciuri. De exemplu, Galaktoboureko este o plăcintă cu umplutură fină ca o şarlotă, aşezată între foi de plăcintă, frumos rumenite şi îndulcită cu un sirop cu arome de portocală, lămâie sau trandafir. Secretul umpluturii este grişul care îi dă fermitate şi o textură aparte, amestecat cu ouă bătute, lapte, unt şi aromă de vanilie.

Eu m-am bucurat recent de o porţie de Galaktoboureko, în Mykonos.

Deşi nu par suficiente servite câte două bucăţi, plăcintele sunt atât de dulci, încât îţi vor încânta papilele gustative. yammy!

Alte deserturi specifice greceşti: kourabiedes (prăjituri din făină, unt şi migdale), loukoumades (un fel de gogoşi cu scorţişoară), loukoumi (rahat), tsoureki (un fel de cozonac) şi nelipsitul iaurt cu miere.

Fie că te afli în Turcia sau în Grecia, eu îţi urez poftă bună!

 

@creta.com, foodstory.ro, reţeteleluiradu.ro, gustos.ro, flickr.com, wikipedia.org

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Poti folosi aceste etichete HTML:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>